Reproducerea "ţiparului-de-mare" - rămîne şi astăzi o enigmă

Reproducerea anghilei (numită impropriu "ţipar-de-mare") ţine de domeniul miracolelor. Acest peşte trăieşte în fluviile din Vestul şi estul Europii şi migrează în Marea Sargasselor, şi anume în zona cuprinsă între insulele Bermude şi insulele Bahamas, care are adîncimi maxime şi cea mai mare salinitate, pentru a-şi depune aici icrele.
Depunerea şi fecundarea icrelor începe primăvara devreme şi se termină la mijlocul verii, după care larvele "călătoresc", timp de circa trei ani, spre coastele Europei, purtate de curentul Golfstream.
Cum nimereşte anghila Marea Sargasselor - singurul loc de pe glob unde se poate reproduce - fără a da greş, străbătînd la mari adîncimi mii de kilometri, rămîne o enigmă. Se presupune că este vorba de o "memorie genetică".

Constantin cel Mare

Împăratul roman Constantin, supraumit "cel Mare", a fost un personaj straniu şi complex. Printre altele, trzeşte uimire atitudinea lui faţă de creştinism. S-a declarat un adept fervent al creştinismului, dar s-a convertit la noua relgie şi s-a botezat doar pe patul de moarte, în 337. Nu a respectat preceptele lui Isus nici în relaţiile sale cu familia; şi-a executat soţia, fiul şi un nepot. A dorit consolidarea Imperiului Roman, dar şi-a organizat o nouă capitală - Noua Romă, numită apoi Constantinopol, Italia devenind asfel o provincie a unui nou imperiu. Şi-a irosit toată opera sa de consolidare, de peste 30 de ani, printr-un testament absurd: Imperiul se împărţea în trei, cîte o felie pentru fiecare fiu al său (aceştia erau cvasiomonimi - Constantin, Constanţiu şi Constant).
Adoptarea creştinismului ca religie de stat, mutarea capitalii la Constantinopol şi divizarea Imperiului prin testament au dus la prăbuşirea Imperiului Roman de Apus, al cărui act de deces a fost semnat în anul 476.

Primul hotel pentru muribunzi

Pe malul fluviului Gange, lîngă oraşul indian Varanasi, s-a deschis primul hotel pentru muribunzii care se pot caza pentru a-şi da duhul în linişte. În cazul în care clienţii nu reuşesc să îşi încheie socotelile cu viaţa în maximum două săptămîni, aceştia sunt trimişi acasă cu rugămintea să revină cînd vor simţi cu adevărat că le-a venit timpul.
Patronul hotelului a declarat că ideea de a deschide un astfel de local i-a venit la o ceremonie legată de naşterea unui copil. În timp ce toată lumea se bucura de naşterea copilului, o bătrînă se chinuia să moară şi nu putea din cauza din cauza forfotei şi a gălăgiei.

Cleopatra - remarcabila regină a Egiptului

Legenda despre Cleopatra (este vorba despre Cleopatra a VII-a - 69-30 î.e.n., acest nume fiind purtat de încă şase regine ale Egiptului) ne fascinează de peste două milenii. Farmecul de seducere a Cleopatrei ce a cucerit inima a doi şefi eminenţi - Iuliu Cezar şi Marc Antoniu, căsătoria ei cu aceşti bărbaţi romani, curajul ei de a înfrunta inamicii, moartea benevolă (fiind să fie muşcată de o viperă) pentru a-şi salva onoarea, toate acestea şi încă multe altele au făcut să se scurgă din abundenţă cerneala.
Legenda spune că a reuşit să-l seducă pe Antoniu în cîteva clipe: acesta a acuzat-o la începutul mesei luate la bordul unui vas şi i-a făcut cadou Fenicia, Ciprul şi mari regiuni din Arabia, cînd s-a ajuns la desert. Cu certitudine a fost inteligentă, vicleană şi dîrză; s-a implicat activ în politica externă; a reuşit să-l înlăture de la putere pe fratele ei Pltolemeu, devenind la numai 18 ani regină a Egiptului; a intrat pe un car triumfal în Roma; a obţinut ca Cezar să-l recunoască oficial pe copilul lor, Cezarion, drept moştinitor. S-a învelit într-adevăr într-un covor (după alţii în pleduri) pentru a putea ajunge la Cezar, i-a iubit cu pasiune pe cei doi soţi, rămîne de demonstrat.
Deşi ni s-a prezentat imaginea unei brunete, Cleopara era blondă. Filozoful francez Blaise Pascal a spus: "Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai puţin lung, cursul istoriei ar fi altul". Pascal face referinţă la frumuseţea femeii de stat, lungimea nasului fiind un etalon al frumuseţii în aceea epocă. Rolul reginei egiptene în evoluţia evenimentelor nu este de neglijat.

Moda pantalonilor în Europa

Moda pantalonilor în Europa are o istorie relativ scurtă, dar interesantă. Se consideră că primii care au purtat pantaloni au fost locuitorii Veneţiei, printre care erau foarte răspîndit numele Pantalone, de unde denumirea acestei piese vestimentare în multe limbi. De asemenea, datorită lui Pantalone, celebru personaj din comedia dell'arte italiană, originar din Veneţia, care purta o robă şi paltaloni lungi.
Dacă în secolul al XV-lea paltalonii erau mulaţi (un fel de ciorapi), iar în secolele XVI-XVII - scurţi, abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ei au forma actuală. Cine îşi putea imagina că blugii (blue-jeans), creaţi iniţial, dintr-o stofă foarte rezistentă, pentru lucrătorii din docuri, vor deţine topul preferinţelor mai bine de o jumătate de secol?

O nouă concepţie a expediţiei argonauţilor

Expediţia argonauţilor către Colhida, ca să fure lîna de aur, transmisă de aezi, se bucură de o anumită autencitate în rîndurile oamenilor de ştiinţă. Hercule, Orfeu şi alţi eroi legendari de pe nava "Argo", sub comanda lui Iason, au întreprins călătoria cu aproximativ un secol înainte de războiul troian, nu pentru a fura un berbec cu lînă de aur, ci deoarece s-a aflat din vechi documente că blănurile de oaie cu lînă foarte fină erau aşezate în apa unor rîuri, pentru ca firicerile de aur să se prindă între fire.
Colhida este identificată cu Georgia de astăzi, în Caucaz fiind mulţi berbeci şi multe rîuri aurifere. Pornind de la informaţia că argonauţii au intrat în Marea Neagră prin Bosfor, dar că s-au întors pe un alt drum, cercetătorii susţin că acesta ar fi cursul Dunării (Istros), exploatat de greci, aşadar, încă de la începutul secolului al XIII-lea î.e.n. Nu este excluă nici ipoteza că promontoriul pe care argonauţii au zidit un oraş este cel pe care se ridică o parte a Constanţei. Asfel, această legendă este legată, într-o oarecare măsură, de ţara noastră.

Pizza "antiriduri"

Un bucătar din Salermo, Italia, a inventat pizza "antiriduri", pe bază de fîină integrală şi legume proaspete. "Primula", cum a fost botezată noua creaţie, este mult mai bogată în magneziu şi fier decît pizza clasică.
Inventatorul este Eugenio Luigi Iorio, nutriţonist şi biochimist la Universitatea din Napoli. El a făcut această invenţie la cerinţele patronului său, Cosimo Mogavero, care a reuşit să-l convingă pînă şi pe Papa Benedict al XVI-lea să guste noul produs, la o sărbătoare ce a avut loc la Vatican.
Cu toate acestea, Asociaţia adevăratei pizza napolitane a catalogat-o ca fiind un "sacrilegiu" la adresa tradiţiei de secole. Aceeaşi organizaţie se opune ca pizza să fie vîndută tranşată în felii.

Iluminaţii - cea mai mitică societate secretă

"Iluminaţii" sau "Perfectibilii" sunt, alături de "Francmasonii", societăţi misterioase despre care nu se ştie multe. "Iluminati order" este un grup fondat la 1 mai 1776, în Bavaria, de către fostul iezuit Adam Weishaupt, profesor de drept canonic, şi baronul Adolph von Knigge. Iniţial, grupul se numea "Perfectibili", avînd ca scop aderarea la un cod strict de moralitate, pentru a crea o comunitate capabilă să reziste forţelor răului. Biserica catolică nu accepta raţionalismul lui Weishaupt, care pretindea că religiile trebuie abolite, ca şi noţiunile de căsătorie sau proprietate.
Organizaţia, care n-ar fi depăşit 2000 de membri, printre care probalil marile personalităţi Goethe, Mozart şi Herder, ar fi dispărut în 1784-1785, fiind cea mai mitică societate secretă. Circulă unele zvonuri că Iluminaţii ar fi avut o implicare directă în Marea Revoluţie Franceză din 1789, deoarece fondatorii ordinului visau la o revoluţie în întreaga Europă şi aveau un plan de a o începe în Franţa.
Unii consideră că această organizaţie ocultă există şi în prezent, că este foarte puternică şi că guvernează lumea din umbră, ca în final să instaureze un guvern mondil totalitar. Ea s-ar compune din 13 familii, dintre cele mai bogate, influente şi puternice de pe glob. Pe internet poţi găsi nu doar diverse informaţii despre acest ordin luciferic (Lucifer era considerat drept Dumnezeul aducător de lumină şi adevăr), ci şi mărturii ale unor foşti Iluminaţi.

Supravieţuitorii trăsnetelor

Oamenii care sunt loviţi de trăsnet au şanse suprinzător de mari să scape cu viaţă, deşi adesea suferă schimbări organice misterioase. Supravieţuitorii trăsnetelor au organizat în 2007 o conferinţă internaţională, în încercarea de a-şi depăşi traumele şi de a-şi împărtăşi experienţa.
Conferinţa Mondială a Supravieţuitorilor Trăsnetelor şi Electrocutărilor s-a desfăşurat într-a sală a unui hotel din Pigeon Forge, un orăşel din statul american Tennessee. Asociaţia victemelor fulgerilor are 1.400 de membri, mulţi din afara Statelor Unite. Printre participanţi nu s-au numărat doar victime, ci şi experţi medicali. La finele întîlnirii de trei zile, s-a decernat titlul "Supravieţuitorul anului".
Distincţia i-a fost acordată Lindei Cooper, femeia care a fost trăsnită de patru ori. Prima oară s-a întîmplat acum 24 de ani, cînd se afla în faţa unui oficiu poştal; a doua oară - pe cînd vorbea la telefon în casă; a treia oară - în timp ce spăla vase (prin ţevele instalaţiei din bucătărie) şi ultima oară - prin geamul deschis al maşinii. Actualul deţinător al nedoritului record de "cel mai trăsnit om din lume" îi aparţine lui Roy Sullivan, un silvicutor din Virginia. El a fost lovit de trăsnet de şapte ori.

Insule-fantomă

Mai mulţi navigatori au descoperit insule, fapt adeverit şi de alţi călători, dar care într-o bună zi au dispărut. Aceste insule-fantomă au putut exista în realitate, dar au putut să dispară în urma evoluţiei Pămîntului sau a unui cataclism.
Există informaţii despre insula Paleo Kameni din Marea Egee, care a apărut subit în anul 179 î.Hr., despre alte două insule alăturate ei, apărute în 1573 şi respectiv în 1707. Insulele cu viaţă efemeră au apărut de asemenea în regiunea Azorelor, la sud-vestul Islandei. Alte insule descoperite s-au perdut într-o zi şi au fost apoi şterse şi de pe hartă. Cea mai scurtă viaţă au avut-o insula Fernandea, din apropierea Siciliei - a fost descoperită la 18 iului 1831 şi a dispărut la sfîrşitul lui august. Majoritatea dintre ele aveau materie de origine vulcanică, cea mai impunătoare de acest fel fiind insula Camiguin din Arhipelagul Filipinelor. Ivită în 1871, ea are în centru un munte de 1627 de metri.
Plutrh, Strabon şi alţii vorbesc despre mai multe insule, numite "fermecate", deoarece figurau pe hărţi, dar nu erau găsite. Una dintre acestea a fost concretizată de cartografii Eviului Mediu ca Insula Sf. Brandan, dar de fiecare dată era situată într-un alt loc pe glob. Pe măsură ce oceanul Atlantic era explorat, insula se deplasa ba la nord, ba la sud. Vreme de un mileniu această insulă a rătăcit, ajungînd pînă la Ecuador, ca apoi să dispară definitiv. Cam aceeaşi soartă au avut-o alte două insule "vrăjite" - Brazil şi Antilia.